Aș zice că cine nu muncește nu greșește, dar atunci când ai un client ar fi de dorit să nu greșești. Și mă refer atât la greșelile care te lovesc de la prima citire, cât și la cele subiective, care țin de chimia relației cu clientul. Cred ca sinceritatea este ingredientul cel mai important atunci când faci copywriting (și nu numai).
Iar lipsa de sinceritate este o greșeală majoră. Te bucuri că ai câștigat contractul și faci tot ce poți pentru a-l păstra, inclusiv să minți și să exagerezi. Iar ceea ce primește publicul este un produs fals, fără credibilitate și pe care nimeni nu îl vrea.
Și dacă mai pui împodobești textul și cu un titlu prost, mergi din greșeală în greșeală… spre eșecul final. Cum se naște un titlu prost sau neatractiv? Sunt mai multe cauze: nesinceritatea, lipsa de inspirație sau lipsa de experiență. În era presei tipărite, „dătătorii de titluri” nu erau copywriteri, ci ziariști talentați, de obicei vechi în branșă, capabili să extragă dintr-un articol esența, să o împacheteze cu stil și să o potrivească sub forma unui titlu scurt în numărul de semne pus la dispoziție cu parcimonie de secretarul general de redacție. Azi nu mai este nevoie de ei. Printul este pe cale de dispariție, online-ul este rege. Iar titlurile nu fac altceva decât să satisfacă cititorul grăbit, pe care greu îl convingi să citească articolul integral: sunt lungi și de multe ori exagerate.
O greșeală frecventă pe care o văd în textele unora este și scrisul pe lângă subiect de dragul de a scrie. Cred că are legătură și cu lipsa de sinceritate, că tot la ea ajungem. E bine să ne asumăm lucrurile pe care le putem face și să livrăm un produs de calitate. În caz contrar, adio „copyright”, dragă copywriter, totul devine „copywrong”.